Ideal ar fi ca o clasă, in conditii de stabilitate a curbei epidemiologice (într-o școală fără focare), sa aiba in jur de 15 elevi, așezați câte unul în bancă, adică sa se dubleze nr de profesori si sa creasca nr de spatii pt cursuri.
Dacă banii europeni ”pt lupta cu covidul” s-ar investi nu in constructii de spitale de campanie fără infrastructură medicală aferentă (morgă) si în achizitii de aparate de respirat scumpe și dovedite letale, precum si in bonificarea exagerată a unor spitale-centru pilot, in salarizarea supradimensionata a politiei si mai ales DSP, dacă aceste fonduri europene s-ar redistribui inteligent și atent la nevoile reale ale țării în această situație, s-ar gasi resursele necesare pentru o modernizare reala a invatamantului - si constructie de cladiri cu noi sali de clasa, dotate cu cantine scolare igienice, si salarizare de noi profesori si pedagogi (inclusiv cei care din motive materiale au fost nevoiti sa-și părăsească profesia) - care sa fie utila nu doar in vremuri de pandemie. Dar e nevoie de ecoul in Parlament si guvern pt asta.
Cu 15 copii in clasa, asezati cate unul in banca, cu triaj epidemiologic la intrare si cu dezinfectarea cu ultraviolete a claselor intre cele 2 schimburi de elevi, cu buna ventilare a claselor si a spatiilor inchise (săli de sport, coridoare...), cu asigurarea normelor normale igienice la toalete (norme care nu se aplică de facto), a dezinfectiei mainilor inainte de masa, cu un pedagog instruit care sa supravegheze elevii in pauze sa nu se incaiere si sa manînce civilizat intr-un spatiu curat, amenajat special pt asta (o cantina scolara, ca in țările civilizate din toată lumea, nu doar din Vest, ci și din cele asiatice), s-ar putea construi un invatamant sigur, igienic, disciplinat dar si relaxat, cu rezultate școlare și umane pe măsură și cu satisfacții de toate părțile (elevi, profesori, părinți), chiar și fara masca ori cu mască opțională.
Dar e nevoie de gândire managerială și de voință comunitară și politică pentru aceasta.
Există asociații de părinți, există asociații de profesori, există directori și inspectorate școlare, există pedagogi și psihologi competenți, precum și medici care pot atesta utilitatea măștilor, precum și alte metode, mai potrivite, de protecție antivirală. Toți aceștia ar putea să ceară un set de dezbateri publice, cu ministerele de resort și cu guvernul pe tema aceasta.
Elena Dulgheru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu