Bun venit!

Asociaţia ORANTE promovează cultura cu deschidere spre spiritualitate, în special arta şi cultura creştină, pentru crearea unor punţi de legătură cât mai fecunde şi viguroase dintre tradiţie şi modernitate, civilizaţie urbană şi civilizaţie rurală, Orient şi Occident, pentru îmbogăţirea şi activizarea profilului lăuntric al omului contemporan, confruntat cu cele mai rapide şi profunde schimbări din istorie.


Pentru donații: Asociaţia Orante, CUI 27018425, cont IBAN R026CECEB20430RON2571511, CEC Bank, Agenţia Diham, Bucureşti


miercuri, 12 decembrie 2012

"Tarkovski în 2012" - Revista presei (6)

Am fost la festivalul Tarkovski



Filmele ajută oamenii să fie fericiți” spunea odată marele maestru Andrei Tarkovski.
Anul acesta aniversăm 80 de ani de când cel care avea să fie cunoscut drept “regizorul sfârșitului de mileniu” a pășit în această lume, cu o misiune specială, am putea spune: aceea de a o face mai bună prin arta sa.
 Foto – Layla Alexander Garett
Așadar, Zilele Filmului rus au inclus în programul lor și Zilele Tarkovski, un eveniment inițiat de Asociația Orantes, în care numeroși critici de artă din România, admiratori, studenți dar și simpli spectatori au avut acces la capodoperele marelui               
regizor, unele dintre ele prezentate chiar în varianta necenzurată de regimul comunist, variante nedifuzate până în acest an nicăieri în lume.
Expozitie.01
După ceremonia de deschidere, ce a avut loc marți, 4 decembrie la Muzeul Țăranului Român, au urmat, în aceeași locație simpozioane, colocvii, o masă rotundă, lansări de carte, lansarea unei expoziții inedite, realizate din fotografiile făcute de traducătoarea regizorului în timpul filmărilor din Suedia, la ultimul film al regizorului și, la Cinemateca Eforie, vizionări de filme documentare și artistice.
Expozitie.02
Primul colocviu despre viața și opera lui Andrei Tarkovski a debutat cu o mică festă din partea microfonului. Domnul Costion Nicolescu a deschis (după rezolvarea micii probleme) discuția cu un monolog impresionant din toate punctele de vedere: extrem de documentat în legatură cu profunzimile mesajului lui Tarkovski, foarte bine raportat acest fenomen la alte mari nume ale cinematorgrafiei și… de o vastitate temporală incredibilă. Acest ultim fapt i-a nemulțumit teribil pe criticii și jurnaliștii veniți să asculte mărturisiri ale invitaților străini – ale Marinei Tarkovskaia (sora regizorului), ale traducătoarei regizorului – Layla Alexander Garett și prezentarea domnului Aleksandr Gordon, soțul Marinei, bun prieten al lui Tarkovski și un reputat critic de film.
Masa-rotunda După o oră și mai bine în care au ascultat cuminți, câțiva membri ai auditoriului s-au ridicat din scaune revoltați, cerând să li se permită să adreseze întrebări acestor invitați. 
Însă micile probleme nu s-au oprit aici, limba rusă punând probleme atât publicului, cât și traducătoarei, care era evident depășită de complexitatea limbajului.
Imediat ce am depășit aceste mici neplăceri (datorită doamnei Elena Dulgheru – critic de film și organizator principal, care a preluat sarcina traducerii), ne-am putut bucura de relatările inedite despre viața lui Andrei Tarkovski și chiar să aflăm unele mici picanterii din viața sa. De pildă, prietenul și partenerul său de platou, Aleksandr Gordon, spune că regizorul era cam “golan” în tinerețile sale, el maturizându-se complet abia după terminarea facultății, când a început lucrul la primul său film mai amplu– “Copilăria lui Ivan”. 
Sora sa, Marina, îl descrie ca pe un copil bun, dar sprinten și extrem de agitat, căruia îi plăcea la nebunie să deseneze și îi plăceau versurile, fiind legat foarte mult de atmosfera spirituală în care a crescut.
Impresionați de deschiderea celor trei apropiați ai regizorului, criticii și admiratorii au mers mai departe cu întrebările lor; astfel discuția a fost preluată de Dmitri Salînski, critic de film, doctor în istoria artei, regizor și scenarist la rândul său și un rafinat cunoscător al artei lui Tarkovksi. El a povestit în amănunt despre tehnicile minuțioase de montaj ale acestuia, dar și despre viziunea sa deosebită și felul în care percepea tot ce se întâmplă pe platoul de filmare: numai și numai prin ochiul camerei. De asemenea, maestrul avea și superstitiile sale, despre care am aflat în cel de-a doilea simpozion, de la traducătoarea lui, el nesuportând întrebări despre felul în care plasa anumite obiecte, aparent fără utilitate, în unele cadre.
Vizionare_Eforie
Dacă v-am făcut cât de cât de puțin curioși, încercați să vedeți măcar unul dintre celebrele sale filme : Andrei Rubliov, Solaris, Călăuza, Nostalgia…
Deși publicul larg de azi nu este, cel mai probabil, obișnuit cu astfel de artă, ca cea a lui Tarkovski, este totuși una dintre cele mai pure forme ale ei ce merită măcar experimentată, dacă nu integrată în viața de zi cu zi a unui consumator de frumos.

Andreea

 Sursa: http://artageneratia21.wordpress.com/2012/12/09/am-fost-la-festivalul-tarkovski/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu